Ce se realizează prin asta?
Posted in: Principiul separării produselor de servicii | Comments (0)
Orânduirea economică și socială în care trăim în prezent este total nesustenabilă și nedreaptă, și nu se poate face nimic pentru acest tip de orânduire.
Aș vrea să mai subliniez alte 3 probleme funtamentale ale orânuirii noastre economice și sociale:
1. dependența de putere în detrimentul satisfacerii nevoilor oamenilor și mediului,
2. șomajul tehnologic ca limită a economiei pentru posibilitatea ca mașinile să muncească în locul oamenilor și
3. îndatorarea ca sclavie și manipulare politic ă, socială și economică.
Prin putere înțeleg capacitatea unei persoane de a putea răsplăti și pedepsi cât mai mult pe câți mai mulți oameni. Această putere este miza jocului nostru economic și social în detrimentul satisfacerii nevoilor oamenilor și mediului. Noi nu mai dorim să ne satisfacem doar nevoile ci dorim să ne apărăm unii de alții, să ne “asigurăm”. Economia noastră nu e nimic altceva decât o cursă a înarmărilor. Mai ales că viața noastră se dă la schimb cu bunuri materiale! Costurile muncii se regăsesc în produse și nimeni nu poate cumpăra nimic . În economia noastră, căruța este pisă înaintea boilor. Orice lucru folositor trebuie să fie mai întâi profitabil ! Altfel nu trebuie făcut și nici nu poate fi făcut! “Rațiune economică” înseamnă doar a face câți mai mulți bani din bani, cât mai repede. În rest totul devine nerelevant, iar dacă e să fie o problemă asta, atunci toată mizeria ascunsă sub preș va fi pusă în capul celui care își face această problemă pentru că oricum e nevoie de mulți țapi ispășitori. Jocul economic e în așa fel făcut încât toți banii puși în circulație se scurg numai în buzunarele pline ale unor găști de oameni, fără alte griji decât întrecerea cu alte astfel de găști, sau sabotarea unor alte astfel de găști. În concluzie, dependență de putere înseamnă să fie nevoie de cât mai multă putere pentru a ne apăra de cei cu putere.
[ÎN EDITARE ]
nouaeconomie @ octombrie 25, 2010
Elementele componente de bază pentru “Noua Economie”
Posted in: Principiul separării produselor de servicii | Comments (0)
1. Resursele, materialele, utilajele și bunurile, sunt distribuite liber prin drepturi egale și garantat prin lege, în cadru instituționalizat, respectând principiul “REGIMULUI DE ABUNDENȚĂ” și principiul “REGIMULUI DE DEFICIT “.
2. În “REGIMUL DE ABUNDENȚĂ”, resursele, materialele, utilajele și bunurile, sunt puse liber la dispoziție pentru intrarea în posesie , până la o limită de cantitate numită “risipă”, și pot fi înstrăinate sau date la schimb în mod liber respectând această limită de risipă.
3. În ”REGIMUL DE DEFICIT”, resursele, materialele, utilajele și bunurile, sunt puse liber la dispoziție prin drepturi egale pentru intrarea în posesie, dar cu permiterea înstrăinării lor limitată prin lege, astfel bunurile primite de la Instituția Distribuției Libere supuse regimului de deficit pot fi înstrăinate numai o singură dată după dorință. Înstrăinarea de resurse, materiale, utilaje și bunuri, supuse regimului de deficit, care nu sunt primite de la Distribuția Liberă, ci sunt primite fie de la o oarecare persoană, sau sunt din producție proprie, este limitată prin lege, numai către Distribuția Liberă.
4. Dreptul de proprietate este garantat, dar limitat în timp prin lege, cu scopul de a nu fi împiedicată modernizarea infrastructurii, industriei, orașelor, sau protecțiea mediului.
5. Se vor înființa organizații numai într-un cadru competitiv care să ofere servicii de reprezentare, prin care să se realizeze schimburile cu ceea ce e primit de la Distribuția Liberă, în numele oricărui individ. Se poate impune numai prin lege obligativitatea acestei reprezentări, în cazul persoanelor aflate în neputință, numai pentru anumite tipuri de resurse, materiale, utilaje sau bunuri, specificate prin lege. Se pot limita numai prin lege opțiuni de posesie și înstrăinare pentru materiale periculoase. Se poate impune numai prin lege acceptul tacit pentru anumite schimburi care întârzie să aibă loc, sau pentru cazurile dezinteresului de a intra in posesia a ceea ce este oferit de Distribuția Liberă.
6. Nu există nicio răspundere prin lege pentru recuperarea împrumuturilor de orice fel, sprijinul legii este oferit numai pentru schimburi și donații. Orice schimburi în care cererea și oferta nu sunt simultane, din punct de vedere legal vor fi considerate donații.
7. Nu există nicio răspundere prin lege pentru echivalarea valorică în schimburi a bunurilor cu munca și pentru echivalarea valorică în schimburi a banilor cu bunuri materiale, din punct de vedere legal acestea sunt donații.
8. Munca este pe bani, iar întreaga cantitate de monedă existentă în economie reprezintă prin lege contravaloarea întregii oferte de muncă și numai de muncă. Moneda se crează și intră în circulație în funcție de numărul tranzacțiilor vânzare-cumpărare care se fac, direct proporțional cu cantitatea de cerere și ofertă care implică acele tranzacții. Orice tranzacție vânzare-cumpărare va crea automat monedă nouă care va juca rolul de impozit în societate. Alt impozi în afară de acesta fiind ilegal. Apoi moneda iese și dispare din circulație, numai prin economisiri, în mod direct proporțional cu valoarea acelor economisiri.
9. Persoana care deține acești bani, poate cumpăra ofertă de muncă la prețul pieții, poate dona banii acolo unde se contribuie pentru societate după nevoile lui sau dorințele lui, sau poate cumpăra bunuri pentru care există drept de înstrăinare, fără nicio garanție prin lege pentru primirea acelor bunuri și fără nicio garanție prin lege privind obligativitatea de a plăti bunurile.
10. Persoana care oferă muncă, poate cere în schimb prețul oferit de piață în bani, poate fi voluntar, poate munci pentru bunuri materiale pentru care există drept de înstrăinare, fără nicio garanție prin lege pentru primirea acelor bunuri, și fără nicio garanție prin lege privind obligativitatea de a oferi munca în schimbul bunurilor primite.
nouaeconomie @ septembrie 19, 2010
Economia joc al puterii şi nu satisfacere a nevoilor
Posted in: Principiul separării produselor de servicii | Comments (0)
În general prin putere înţelegem a putea face ca totul să fie cum vrem noi, dar din punct de vedere social, politic şi economic , putere înseamnă să poţi pedepsi şi răsplăti cât mai mult, pe cât mai mulţi oameni.
Oamenii cu multă putere privesc în general pe semenii lor ca pe nişte maşinuţe care trebuie să execute numai ce comenzi vor ei, ca nişte jucării pe care de obicei le ţin aruncate la fel cum face orice copil. Aceşti copii care deţin puterea nu fac nimic altceva decât să se întreacă între ei în a avea cele mai frumoase şi mai multe jucării. Ei nu vor să aibă nicio treabă cu jucăriile, ei au treabă doar cu ceilalţi copii care au putere la fel ca ei şi faţă de care trebuie să se laude cumva.
Însă dacă tot a venit vorba despre copii şi jucării, să vedem în continuare şi câte ceva despre joc. Joc înseamnă să existe nişte reguli în legătură cu armele pe care noi le folosim unul împotriva celuilalt. A cunoaşte regulile jocului înseamnă a şti ce arme se pot folosi împotriva ta X sau Y, ce arme nu pot folosi împotriva ta X sau Y, ce arme ai voie sau nu ai voie să foloseşti tu împotriva lui X sau a lui Y, pentru că X sau Y ar putea fi mai privilegiaţi sau mai discriminaţi de joc în ceea ce priveşte aceste raporturi de forţă. Lucrurile stau aşa pentru că libertatea absolută cu privire la arme nu înseamnă nimic altceva decât războiul. Însă după cum spuneam, X sau Y ar putea fi mai privilegiaţi sau mai discriminaţi în legătură cu armele. Asta înseamnă de fapt cât de “important” eşti. În funcţie de cât de “important” eşti, ar trebui să primeşti şi nişte recunoaşteri, pe care dacă nu le primeşti, se cheamă că nu eşti “respectat”.
Aceste jocuri, sau aceste reguli cu privire la arme sunt şi ele făcute de cineva, iar în legătură cu aceste reguli de multe ori se cam minte. Cu toate astea, motivul pentru care noi avem nevoie de nişte reguli în confruntări este că sunt multe situaţii în care prea mulţi au aşa de multă putere încât dacă nu ar exista reguli, câştigător ar fi doar cine loveşte primul. Nimănui nu i-ar conveni să trăiască într-o lume în care oricine loveşte primul câştigă, şi deci, avem nevoie cu toţii de nişte reguli. E greu de imaginat o lume în care fiecare să-şi dorească să fie primul care loveşte.
Acest blog este dedicat ideii de separare a produselor de servicii în economie la fel cum am vorbi şi de principiul separării puterilor în stat. În relaţiile de schimb, ar trebui să existe o incompatibilitate a produselor cu serviciile. A deţine puterea înseamnă să poţi influenţa oamenii să-ţi ofere ţie ce servicii vrei tu. A supune oamenii înseamnă ai face să-ţi ofere ţie ce servicii vrei tu. Pentru asta scopul producţiei de bunuri nu trebuie să fie supunerea oamenilor ci satisfacerea nevoilor oamenilor şi satisfacerea nevoilor mediului înconjurător. În economia noastră bunurile materiale sunt nişte arme folosite în scopul supunerii semenilor. Răsplata şi pedeapsa trebuie lăsată în seama legilor naturale şi nu să fie subiectivă. Într-o lume în care răsplata şi pedeapsa e subiectivă, scopul tuturor oamenilor va fi acela de a ne apăra unii de alţii. Toate războaiele care s-au făcut în istorie s-au făcut pentru a ne apăra unii de alţii.
nouaeconomie @ iunie 22, 2010
Principiul separării produselor de servicii în economie
Posted in: Principiul separării produselor de servicii | Comments (0)
“Noua Economie” este un blog creat cu scopul de a oferi o nouă viziune despre o posibilă economie în care faptele oamenilor să poată fi judecate ca fiind “bune” sau “rele” numai dacă sunt puse în comparaţie tot cu nişte fapte şi nu dacă în schimbul acelor fapte se oferă cât mai multe bunuri materiale. Aceasta este esenţa “Principiului separării produselor de servicii în economie”. Separarea produselor de servicii în economie înseamnă ca serviciile să fie date la schimb numai cu servicii şi produsele să fie date la schimb numai cu produse. Acest principiu este motivat de teza INCOMPATIBILITĂŢII PRODUSELOR ŞI SERVICIILOR ÎN RELAŢIILE DE SCHIMB. Această incompatibilitate a produselor cu serviciile în relaţiile de schimb se referă la vicierea serviciilor când costul produselor se regăseşte în servicii şi vicierea produselor când costul serviciilor se regăseşte în produse pentru că peste tot se urmărește minimizarea costurilor și maximizarea profiturilor. Produsele şi serviciile se viciază şi se corup reciproc atunci când se condiţionează între ele prin echivalarea lor valorică în schimburi.
Odată cu evoluţia tehnologiei, această intercondiţionare dintre produse şi servicii prin echivalarea valorică a lor în relaţiile de schimb, va amplifica din ce în ce mai mult vicierea lor reciprocă raportat la potenţialul real de evoluţie a bunăstării generale de care noi ne-am putea bucura. Tehnologia ar putea înlocui din ce în ce mai mult forţa de muncă umană, dar într-un sistem economic în care numai cine munceşte are dreptul să mănânce, acest lucru devine o problemă. De ce oare ar fi mai complicat pentru nişte roboţi să lucreze în domeniul construcţiilor de exemplu, dar în schimb este foarte simplu să lucreze în domeniul electronicii? Nu contează, important pare să fie, că tehnologia e relevantă în economie numai în măsura în care ea este o unealtă de speculă, prin care cu cât mai puţină muncă şi costuri, se pot obţine cât mai mulţi bani pentru un profit egoist. Cu aceşti bani se pot cumpăra multe servicii, şi într-adevăr, se şi cumpără aceste mai multe servicii, dar ele constau de obicei în loialitate viciată şi corupţie, pentru că aceasta va fi singura ofertă de servicii care va rămâne în condiţiile unei evoluţii tehnologice care să înlocuiască forţa de muncă umană. Populaţia ajunge în felul acesta să fie din ce în ce mai discriminată din punct de vedere al bunăstării şi planeta să fie poluată din cauză că banii merg către această loialitate viciată şi egoistă de care e cu atât mai multă nevoie cu cât economia este mai riscantă, mai coruptă şi mai discriminatoare. Asta pentru că scopul afacerilor este profitul în bani pentru cât mai multă loialitate viciată, egoistă şi discriminatorie şi nu bunăstarea generală.
Un produs mai bun şi mai ieftin nu e profitabil , ci menţinerea unui produs învechit la preţ mare e profitabil. Astfel economia ajunge şi mai coruptă, mai riscantă, mai discriminatoare, iar lumea tot mai înfometată şi mai egoistă, planeta tot mai poluată, şi tot aşa.
Noi trăim într-o economie, în care mai întâi producătorul care are drept scop profitul decide ce produse să se producă, iar mai apoi consumatorul alege numai din ceea ce a decis mai întâi producătorul pentru profitul lui. Deci trăim într-o economie, în care dacă ceea ce vrea consumatorul nu este profitabil, consumatorul nu va fi satisfăcut sau va fi satisfăcut discriminatoriu. Ce fel de aşteptări putem avea pe termen lung în aceste condiţii, ţinând seama şi de faptul că piaţa muncii se va sincroniza din ce în ce mai greu cu piaţa produselor din cauza tehnologiei care poate munci ea? Cât de valoroase vor deveni atunci serviciile ce constau în loialitate vicioasă? Câtă nevoie va fi de corupţie prin care să se poată obţine această loialitate vicioasă? Câtă nevoie va fi iar şi iar de o “reformă” care oricum se va aplica discriminatoriu?
Produsele pentru ca să fie cât mai profitabile pentru producător, trebuie să aibă costuri zero şi preţ infinit, iar nevoile consumatorului pentru ca să fie cât mai satisfăcute, au nevoie de muncă zero plătită infinit şi produse cu preţ zero. Producătorul şi consumatorul în economie au deci scopuri perfect opuse. Ce fel de servicii îşi pot oferi unii altora producătorul şi consumatorul dacă ei au scopuri perfect opuse din punct de vedere economic? Şi ce fel de produse pot ieşi din astfel de servicii? Se poate să nu iasă la nesfârşit servicii viciate şi produse viciate? Se poate să nu iasă la nesfârşit servicii ilegale oferite numai cu scopul unei bunăstări discriminatorii şi egoiste prin speculă? Se poate să nu iasă la nesfârşit produse care au doar formă frumoasă şi în rest conţinutul lor este otrăvitor şi defectuos? De aceea avem nevoie de o economie în care serviciile să concureze numai cu serviciile pentru a fi mai bune, produsele să concureze numai cu produsele pentru a fi mai bune, având drept scop bunăstarea generală şi nu specula egoistă.
nouaeconomie @ mai 15, 2010